Despre respect
Auzim foarte des sintagma “sa iti respecti partenerul de viata“.
Dar cati dintre noi patrundem cu adevarat sensul cuvantului respect?
Ce inseamna respectul in cuplu? Respectul fata de persoana iubita?
Ce inseamna pentru un barbat respectul fata de o femeie? Sa ii dea buna dimineata? Sa ii deschida usa si sa ii permite sa intre ea prima, sa cobori tu primul si sa ii intinzi mana in gest de o ajuta?
Si acestea, da, si multe altele, pe care unii dintre noi le consideram inutile si lipsite de importanta [dar care pentru femei sunt destul de importante].
Respectul fata de iubita inseamna sa o tratezi astfel incat sa se simta cel putina la fel de egala cu tine.
Constiinta colectiva feminina este satula de tratamentul aplicat de-a lungul secolelor femeilor: doar simple servitoare ale barbatului, fara prea multe drepturi si aruncate pe al nu stiu cate-lea loc in lista de prioritati ale barbatilor…
Sa o asculti cu adevarat atunci cand vorbeste, inseamna sa ii respecti opiniile, ideile. Inseamna sa recunosti ce fiinta de langa tine este capabila sa emita idei la fel de briliante.
Sunt amuzante bancurile despre femei, fie ele blonde, brunete sau roscate. Si femeile rad la ele. Dar din pacate aceste glume, prea mult spuse de catre barbati, au devenit un sablon mental pentru barbati: “femeile nu au o minte stralucita preacum a noastra, a barbatilor”.
Chiar asa sa fie? Vom vorbi cu alta ocazie despre asta.
A fi respectuos fata de iubita inseamna sa ii vorbesti pe un ton plin de iubire.
Aminteste-ti persoanele pe care le iubeai, le admirai in copilarie: erai atat de fascinat de ele si indragostit de personalitatea si felul lor de a fi, incat notiunea de respect se confunda cu iubirea.
Si asa si este, iubirea fara respect, nu se poate.
Respectul fara iubire se numeste formalitate.
Daca o iubesti cu toata fiinta ta, respectul vine de la sine.
Fiecare dintre noi avem o imagine de sine. Divizata: o parte din noi se apreciaza, o alta parte se subapreciaza.
Ce imagine de sine si cum se poate auto-respecta iubita noastra, daca parerea noastra despre felul in care se imbraca, mananca sau merge sau se poarta – este una vadit nemultumitoare?
Asadar, ofera-i iubitei tale o imagine de sine in care ea sa simta ca este acceptata asa cum este ea: cu felul ei de a fi, cu micile ei [dar adorabile] imperfectiuni.
Tu esti perfect?! Nici nu ai vrea!
Femeile se aproprie de perfectiunea mai mult decat noi.
Ideea de baza: respecta-ti iubita asa cum iti respecti si mama, familia. Daca o iubesti, respectand-o iti respecti iubirea, te respecti pe tine, respecti principiul iubirii.
20 Comentarii la “Despre respect”
Lasa un comentariu
Respectul fata de o femeie provine dintr-o mare iubire fata de aceasta. Si din bun simt si din cei 7 ani de acasa.
Dar ce se intampla cand cei 7 ani de acasa nu exista?Ce se intampla cand persoana iubita (barbat) iti spune ca te iubeste ,citez,”infinit de mult”, insa la nervi te face zdreanta , te scuipa , te da dracului?aa…insa sa nu uitam mai , te iubeste infinit de mult!!
)
Asta nu e dragoste , e bataie de joc !
Fiecare dintre noi poate intui despre adevarul cuvintelor rostite de fiinta iubita.
Atunci cand consideri ca acestea sunt doar niste vorbe aruncate in vant ii poti impartasi partenerului ceea ce crezi.
Cred ca esti de acord ca este mai usor sa invatam niste cuvinte pompoase decat sa iubim.
Personal cred ca este vorba de o combinatie intre un puternic atasament fata de tine, o iubire aproape inexistenta, dar cel mai important o nefericire si neimplinire exagerata,pe care le proiecteaza in acele momente asupra ta.
Ofera-i 2 solutii: se transforma sau isi cauta pe altcineva care sa-i suporte mizeriile.
Daca nu vei lua atitudine, va face multe alte victime dupa tine, sau te va tortura in continuare.
Doar sa nu-ti fie teama. Daca ai sesizat asta de mai mult timp, de ce nu ai rupt relatia?
acest lucru s a intamplat in urma cu cateva zile , a ramas proasta cand mi a spus , imi venea sa plang , sa urlu , sa ma arunc de la geam (avea si geamul deschis, deci era o buna ocazie sa scap de tot) , dar m am atinut si nu am varsat nicio lacrima ….am stat sa ascult to ce a spus de mine , caci incuiase usa cu cheia si cheia era la el , dupa care am resusit s ai iau cheia , am descuiat si am plecat…. mai merita ceva?iertare ?va rog…un sfat
mai am ceva de adaugat….in urma cu 5 luni , i a murit mama , el are 24 de ani ,ii implineste acum pe 29 august, mama lui avea 44 ….dar simt din tot sufletul ca de cand a murit dansa, el s a schimbat total , tipa la mine , urla , ma injura , ma face proasta , si tot ce am spus si mai sus….cineva mi a zis sa l iert , sa i mai dau o sansa avand in vedere circumstantele , avand in vedere ca a trecut prin momente dificile , precum moartea mamei lui ! noi ne cunoastem de 4 ani , si de 2 ani suntem impreuna.
Draga Gabi,
Este bine sa ierti fie ca continui sau nu relatia cu el, pentru a fi libera si a avea capacitatea sa iubesti mai mult sau din nou.
In acest caz trebuie sa intelegi tu singura pana unde esti vrei sa mergi cu aceasta relatie si daca poti/vrei sa calci pe respectul fata de sine, pe iubirea fata de sine, pe demnitatea ta de femeie…
El trebuie sa inteleaga ca tu nu ai nicio vina in moartea mamei lui. Nu are de ce sa-si ruineze relatia de cuplu care il poate ajuta in aceasta directie, de a depasi trauma si suferinta.
Evident ca trebuie sa-l menajezi in anumite privinte, si ca o astfel de situatie se depaseste dupa o perioada lunga de timp [de la cateva luni la cativa ani chiar].
Stai de vorba cu el, explca-i ca suferi alaturi de el, si ca a se comporta urat cu tine nu il va ajuta deloc nici pe el si nici pe voi ca si cuplu.
Trebuie sa inteleaga ca “o nenorocire atrage dupa sine alta” se petrece atunci cand ne lasam condusi de aceste evenimente nefaste.
Mergi cu el, daca poate accepta asta, la un cabinet de specialitate: un psiholog pur si simplu il va asculta si il va directiona. Dar fiind fragil in acest mment, a-i cere asta tu, se poate intoarce impotriva ta. Stai de vorba cu ceilalti membrii ai familiei si explica-le situatia. El trebuie ajutat acum, nu “infundat”.
Sa inteleg ca nu pot vorbi in aceasta situatie de niciun compromis? Si…ce fac de ziua lui ? Il las singur?
Stai de vorba cu el, cum zice si Adam. Da-ne mai multe detalii daca e cazul sa stim. Desi moartea mamei lui spune totul. Dar nu este suficient ca sa aibe o scuza pentru un comportament agresiv, mai ales fata de tine.
fii atenta ca nici tu sa nu ii “dai apa la moara”, adica motive de tres si nervozitate.
nu e usor sa pierzi pe cineva din familie, mai ales mama.
il inteleg , l am inteles mereu , in felul meu , insa imi tot reproseaza ca nu am fost alaturi de el decat 1 saptamana , ca apoi m am dus inapoi la bucuresti , la facultate ,i am explicat ca daca nu am duceam , nu mai prindeam nici camin pt ultimul an , nu mai ramaneam nici la buget ,nush ce sa fac , da vina pe mine pt comportamentul lui , imi spune ca nu am fost langa el sa l sustin,uneori ma inchin si ma intreb daca e el langa mine , sau alta persoana?caci , nu l mai recunosc!!!
ahh , om omis faptul ca , i a scapat si niste palme zdravene pe spatele meu , dar asta tot dupa moartea mamei lui..:| , in urma cu 1 luna , insa l am iertat si el….continua !
Draga Gabi,
In spatele oricarui gest rautacios se afla suferinta. Cel mai probabil ca prietenul tau nu si-a permis sa traiasca doliul mamei sale asa cum se cuvine.
Aceste suferinte ies la suprafata in relatia de iubire. Vorbeste cu el, deschideti-va unul fata de celalalt. Cu siguranta ca il poti ajuta sa treaca peste asta cu conditia ca si el sa se lase ajutat.
Totusi fii atenta si la ceea ce simti tu, nu il lasa sa-ti afecteze imaginea de sine.
Alina, nu am cum sa stau de vorba cu el , de 4 luni incerc sa stau de vorba cu el , insa problema este ca el nu recunoaste niciodata ca greseste cu ceva , dupa parerea lui , el nu face nicio greseala , numai eu gresesc!!
Mi-a afectat imaginea , si psihicul , si comportamnetul ,tot. Nu ma mai simt nici bine in preajma lui , ma simt urata , simt ca ii este rusine cu mine , nu ma mai ia nici de mana cand iesim la plimbare ,in concluzie , vreau sa spun ca este schimbat 100 % , el nu era asa inainte de moartea mamei lui.NU l mai recunosc!!
(Nu este el persoana pe care am iubit o odata din tot sufletul meu , nu mai e el !:((
cred ca mai degraba eu am nevoie de consiliere psihologica , caci sambata cand ne am certat (, de fapt cand m a certat el , ca eu nu am zis nimic , parca amutisem ,) , dupa acest lucru am vrut sa am sinucid , insa norocul meu a fost ca , imediar dupa ce am plecat de la el , pe drum m am intalnit cu nasul meu, caci daca nu era el,nu mai ajungeam astazi sa ma confesez voua…:(
Ia o pauza in care sa fii doar tu cu tine insuti, fa lucruri care iti plac cel mai mult, odihneste-te si nu lasa nimic sa te perturbe. Daca simti sa plangi, plangi;
daca simti sa tipi, tipa…
dar fa toate acestea intr-o stare cat mai mare de luciditate, astfel incat sa descarci emotiile dar sa nu cazi intr-o depresie mai puternica.
In privinta sinuciderii aceasta nu este o solutie, suntem oameni, ni s-a daruit o viata din care avem de invatat.
Chiar daca unele momente sunt mai grele sa stii ca oricand ne putem ridica deasupra lor si sa devenim si mai puternici si mai curajosi.
gabi- de pe margine se vede altfel
)
Stii – mai sunt o gramada de barbati ce inca te cauta, totul e sa fi putin atenta.
Adevarat – acum e naspa pt ca inca esti pe inertia obisnuintei de cuplu, dar daca asociezi ideea de libertate la renuntarea haturilor in care te-ai cam prins singura, atunci vei realiza cat de mult ti-a constrans eu-l – tolerand lipsa de respect aratata de ..
Pentru ca indiferent de situatie, nu se justifica in niciun chip atitudinea lui descrisa de tine.
Tu nu esti proprietatea nimanui – asta o spune si Osho din recentul post de aici (ti-l recomand – pe Osho desigur!
Deci…go…go..go..
dar nu pot sa l las , nu mi vine sa l las, parca mi e si mila de el,vine ziua lui , ce fac?nu ma lasa inima sa l las singur!! nu l pot lasa singur de ziua lui!!ce fac?:((
prea bine – atunci nu-l lasa!
buna seara!!
Am revenit dupa o parere .M am impacat cu el de vreo 2 saptamani , insa ieri , am observat pe patura din patul lui , niste fire de par , avand de 2 ori lungimea firului meu de par si de alta culoare!!
Dati vreo explicatie acestui fapt?
asta spune clar ca nu moartea mamei lui afectat,chiar daca era mama…cand ai o relatie de cuplu stii ce se intampla parinti se duc si ramai cu iubita..daca o iubesti si esti intreg psihic.banuiesc ca el nu a inceput sa devina recalcitrant subit dupa moartea mamei lui ci dupa putin timp..poate 2 sapt..si moartea mamei lui a fost o perdea buna sa inceapa sa se comporte urat…asta e un gram de perversiune in care tu ai crezut….tre sa gandim la rece…firul din pat l-a afectat nu moartea mamei..cand nu mai iubesti o pers incepi sa te comporti urat cu ea si sa ii vezi defecte.si poate intaplarea a facut ca moartea mamei lui sa coincida cu noua iubita a lui.sau poate o avea si inainte .dar nu putea sa fie nervos fara motiv.nu stiu cat ma intelegi,e vorba de perversiune care pt tine care nu ai putea sa faci nici o data lucru asta ti se pare o aberatie ce zic eu acum.asteapta vreo cateva luni…2,3 si incearca sa urmaresti cu cine umbla daca poti.dar daca se desparte de respectiva ….totul va reveni la normal 100%