Ne-am propus, ca tot vine vacanta, sa facem calatorii in jurul lumii si sa descoperim frumusetile tarilor!
Astazi: Japonia
Un pic despre GHEISE, acest mister fascinant al Japoniei:
Gheişele au apărut în istorie ca artişti de profesie; la început mulţi din aceşti artişti nu erau femei, ci bărbaţi. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze, muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă (bărbaţi sau femei) era în creştere.
Gheişele-bărbaţi, cunoscuţi uneori sub numele “hōkan”, au început să decadă la rândul lor la sfârşitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheişele-femei (numite atunci “onna geisha”, adică “femeie gheişă”) i-au depăşit ca număr pe gheişele-bărbaţi, raportul fiind de trei la unu. Termenul “gheişă” a ajuns treptat să însemne doar femeie artistă, aşa cum înseamnă şi astăzi.
Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheişe (“okiya”) copii fiind, şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numeşte shikomi (sau shikomiko sau shitajiko). În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.
Trecerea de la shikomi la următoarea etapă, minarai, se face printr-un ritual numit misedashi. Ritualul misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de obicei este urmat de o mică petrecere. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi este legată de o “soră mai mare” (“onēsan”), adică o gheişă experimentată care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei, print-o ceremonie numită san san kudo (ambele beau sake de trei ori din trei cupe diferite).
În etapa minarai, gheişa ucenică o va urma pe “sora ei mai mare”, la toate casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. După misedashi, ea este membră a comunităţii de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întreţină clienţi.
Uneori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul “mizuage”. Acest lucru înseamnă tăierea simbolică a unei părţi a cocului. Odată aceasta însemna şi că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt rit de confirmare a maturităţii este erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.
San san kudo este totodată şi ritualul prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit “danna”. “Danna” devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.
Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi simplu din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.
Sursa: wikipedia
Cateva linkuri delicioase!
http://www.youtube.com/watch?v=WfXddPaz-Tk
http://www.youtube.com/watch?v=aCKpu8JVRkM
http://www.youtube.com/watch?v=cIx2_9tPwi0
http://www.youtube.com/watch?v=-TKorJOJ1Oc
http://www.youtube.com/watch?v=f9ZNUVfBXAc